Grosimea minimă a termoizolației la pereții exteriori depinde de tipul de perete, adică de materialele din care este realizat.
Cu toate acestea materialele tradiționale precum beton sau cărămidă au o performanță termică scăzută, adică o conductivitate termică ridicată. În acest sens aportul structurii principale a zidului exterior la termoizolarea unei locuințe este scăzut.
În cazul în care sunteți în căutarea unui soft cu ajutorul căruia să puteți determina grosimea stratului de termoizolație și să faceți calculul de performanță energetică al unei clădiri puteți intra pe www.software-certificat-energetic.ro .
Materialele termoizolante au performanțe termice și de 10 ori mai ridicate decât materialele tradiționale. În general aceste materiale au o conductivitate termică scăzut și o rezistență termică ridicată. Pentru ca un material de construcție să fie considerat ca fiind termoizolant ar trebui ca să aibă o conductivitate termică scăzută, aproximativ 0,02-0,1 W/mK.
Spre exemplu vata poliuretanică, polistirenul sau vata minerală au performanțe de aproximativ 0,04 W/mK. Cu cât valoarea este mai scăzută cu atât este mai bine. Cu toate acestea nu s-au identificat materiale de construcție care să asigure performanțe mai mici de aceste limite.
MC001-2023 precizează care este rezistența termică minimă a unui perete exterior în cazul locuințelor. Această rezistență termică minimă este de 4 mpK/W.
Din aceste considerente și ținând cont de faptul că rezistența termică depinde direct proporțional de grosimea stratului și invers proporțional de conductivitatea termică a acestuia, rezultă că în cazul unui material termoizolant tradițional grosimea stratului de termoizolație la perete ar trebui să fie de aproximativ 20cm sau mai mult. Pare mult, însă normele s-au modificat considerabil în ultimii ani.
Să știți că nu prea contează tipul de termoizolație deoarece performanțele sunt similare, foarte mici diferențe între polistiren, poliuretan și vată minerală.
